Every time. P.I

Eram acolo, chiar in fata usii mele din lemn, usor slefuita. Aveam o casa mare, luminoasa, dar veche. Ma mutasem aici de cativa ani, obisnuindu-ma greu cu imprejurimile. Din nou era numai iarba in jur, iar stropi usori de ploaie mi se asterneau pe par, pe fata, si nu in ultimul rand, in suflet.
-Ar fi bine sa pastrezi din vise si pentru noapte, ai sa intarzii din nou la scoala.
-Voi fi bine mama, nu-ti face griji.
Imi placea ca in fiecare zi sa visez, pentru ca noaptea nu avea timp. mi-ar trebui o eternitate pentru toate visele mele, pentru dorintele arzatoare din inima mea. Am pornit usor pe carare, niciodata nu ma grabeam sa ajung. Mergeam relaxata, privind cerul. Mintea imi era limpede, dar sufletu-ncetosat. Am ajuns la scoala. Era groaznic de monoton, totul. Prietenii, locurile unde mergeam, putine si acelea, ba chiar si el...Caci stateam intr-un mic orasel din suburbii, nu ne bucuram ca altii de ultima generatie, ne bucuram de lucruri simple, cum e dragostea.
-Esti bine.? Pari palida. [spuse Carla, prietena mea cea mai buna]
Ei bine, Carla era o fata satena, cu ochii verzi-albastri, putin mai mica de inaltime ca mine, temperamentala, desteapta si iubitoare.
-Nu te speria. Sunt bine. Tu.?
-As vrea sa ma duc la Dragos...insa, imi este teama.
-Stiu, dar, nu te va manca:)). Du-te la el, arata-i ca-ti pasa.
Il iubea mult dar nu vroia sa o arate. Dadea dovada de o incapatanare iesita din comun. Nu mai intalnisem niciodata o persoana ca ea, poate de aceea imparteam si bune, si rele.
-Dragos...
-Carla, ce ma bucur sa te vad. vino aici.
-Serios, te bucuri...?
Stateam la 10 metri de ei, si o priveam. Era rosie toata la fata, pe cand el, vindea un zambet ieftin, dar sincera sa fiu, cuceritor. A luat-o de mijloc pe cand ii vorbea, parea a fi un semn bun, si am plecat, terminand investigatia.