Story...

Stiu ca ne-am intalnit si am luat-o ca pe o gluma, stiu ca nu-mi pasa de ce spuneai si mai stiu ca-mi vroiai binele si eu radeam. Imi doream adeseori sa se termine, si s-a terminat de multe ori "Adio"...ca mai tarziu sa te intorci si sa incepem iar. Uram asta, pentru ca te iubeam, si mai uram ca nu erai ca inainte..
Se rupeau din cusaturi toate cuvintele tale, care sincera sa fiu ma alinau mereu. Putea ca oricine sa-mi zica "Te iubesc" dar venind de la tine era...era asa oarecum euforic.Nu ma deranja cand ma sunai la ore tarzii in noapte doar pentru ca te plictiseai, nu ma deranja cand imi spuneai "Proasta mai esti.", pentru ca mereu greseam si ajungeam sa iti cer ajutorul desi ma avertizasei. Faceai totul cum trebuie, ma si raneai fara sa vrei doar petru ca vroiai sa-mi auzi vocea dar eu nu puteam vorbi...Stateam adeseori pe covorasele noastre din baie si vorbeam la telefon chestii absolut neinteresante dar prindeau viata. Vocea ta...da, vocea ta e singura ce m-a facut sa simt fiori...si inca ma face, pentru ca e in amintirea mea. Mereu am vrut sa fiu puternica asemeni tie, dar stiu ca nu voi reusi. Ca nimeni altcineva tu ai ramas in amintirea mea, in gandu meu si chiar in inima mea. As vrea sa iesi de acolo, dar la tot pasul imi apari in fata. Inainte de a face o alegere ma gandesc daca tu ai fi facut asta, daca e ceva rau...sau daca e bine. Acum trebuie sa reusesc singura, pentru ca timpul tau, aici, cu mine, s-a sfarsit. Ai fost un profesor bun, insa eu o eleva impertinenta. Imi pare rau ca ti-am sfidat iubirea. Poate erai sincer...dar niciodata nu am putut sa cred. Sper...inca, sa vii intr-o zi sa-mi aduci aminte de mine...;-j.